Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calvaire, lat. calvarium)
1. chin, suferinţă; durere îndelungată, supliciu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. consommé)
1. bulion de carne sau pește, de obicei îmbogățit cu legume și ierburi, concentrat după o gătire îndelungată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constellation, lat. constellatio)
1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configuraţie specifică.
2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
1. titlu ştiinţific conferit doctoranzilor în urma susţinerii examenelor şi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu ştiinţific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, din ţară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei şi umanităţii.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élaboration)
1. acțiunea de a elabora și rezultatul ei; elaborare.
2. producerea (a ceva) la finalul unei munci îndelungate și/sau a unei modificări complexe.
3. formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc.
4. (var.) (înv.) elaborațiune.