Dictionar

Rezultate principale (îndemn):

îndemn

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. îndemna)

1. faptul de a îndemna.

2. ceea ce stimulează la o acțiune; imbold, impuls, stimulent.

3. chemare la o acțiune.


Rezultate secundare (îndemn):

Indemn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indemne, lat. indemnis)

1. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat.


îndemna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. inde minare)

1. tr. a convinge pe cineva facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.

2. a sili un animal pornească sau meargă mai repede.

3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.

4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.

5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.


îndemnare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndemna)

1. acțiunea de a (se) îndemna; îndemn.

2. chemare la o acțiune.

3. convingere a unei persoane de a face un lucru.

4. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede.

5. (pop) hotărâre de a săvârși o acțiune, de a se apuca de ceva în urma unei stimulări.


îndemnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îndemna)

1. convins facă un lucru; stimulat, impulsionat.

2. (rar; despre animale) silit pornească sau meargă mai repede.

3. chemat la o acțiune.


îndemnător, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)

1. care îndeamnă.

2. care provoacă.

3. (despre răni) mortal.

4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.


îndemnătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (îndemna + -tură)

1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.

2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.


Activiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. aktivizirovati)

1. a îndemna fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.


Adhortativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adhortativ)

1. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn.


Alocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocation, lat. allocatio)

1. alocare; sumă prevăzută şi destinată realizării unui anumit scop.

2. indemnizaţie alocată de stat cuiva.


Apel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.

2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.

3. îndemn, cerere, rugăminte.

4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.

5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.


Aport 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)

1. (pentru a îndemna un câine aducă vânatul doborât) adu! caută!


Avanti

Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. avanti)

1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.