Rezultate secundare (îndemnat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îndemna)
1. convins să facă un lucru; stimulat, impulsionat.
2. (rar; despre animale) silit să pornească sau să meargă mai repede.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (îndemna + -tură)
1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.
2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (onomatopee)
1. exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh.
2. exclamație care exprimă spaima.
3. exclamație care exprimă dezgustul sau greața.
4. exclamație cu care oile sunt îndemnate la mers.
5. (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul tobei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (asmuți)
1. (despre câini) care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal; întărâtat.
2. (fig.; despre oameni) instigat la violență.
3. (fig.; despre oameni) incitat la ceartă.
4. (fig.; despre oameni) revoltat.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (aitui)
1. chemat la o acțiune; îndemnat.
2. obișnuit să facă fapte rele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (exorta)
1. (despre o persoană etc.) încurajat prin cuvinte persuasive să facă ceva; îndemnat, înflăcărat.