Dictionar

Rezultate secundare (îndemnat):

îndemnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îndemna)

1. convins facă un lucru; stimulat, impulsionat.

2. (rar; despre animale) silit pornească sau meargă mai repede.

3. chemat la o acțiune.


îndemnător, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)

1. care îndeamnă.

2. care provoacă.

3. (despre răni) mortal.

4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.


îndemnătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (îndemna + -tură)

1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.

2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.


îndemnător, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)

1. care îndeamnă.

2. care provoacă.

3. (despre răni) mortal.

4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.


Brr

Parte de vorbire: interj.
Origine: (onomatopee)

1. exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh.

2. exclamație care exprimă spaima.

3. exclamație care exprimă dezgustul sau greața.

4. exclamație cu care oile sunt îndemnate la mers.

5. (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul tobei.


Asmuțit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (asmuți)

1. (despre câini) care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal; întărâtat.

2. (fig.; despre oameni) instigat la violență.

3. (fig.; despre oameni) incitat la ceartă.

4. (fig.; despre oameni) revoltat.

5. (fig.) excitat.

6. (var.) azmuțit.


Aituit, -ă

Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (aitui)

1. chemat la o acțiune; îndemnat.

2. obișnuit facă fapte rele.


Exortat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exorta)

1. (despre o persoană etc.) încurajat prin cuvinte persuasive facă ceva; îndemnat, înflăcărat.

2. (var.) exhortat.