Dictionar

îndepărtat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. îndepărta)

1. care este situat la (mare) distanță; depărtat.
2. venit de departe.
3. care s-a petrecut de mult.
4. concediat.
5. distanțat sufletește.
6. deviat de la ceva prestabilit.
 

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.
 

afeliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphélie)

1. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc.
 

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

arhaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)

1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
 

convertibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convertible, lat. convertibilis)

1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
 

deporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déporter, lat. deportare)

1. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila.