Dictionar

Rezultate secundare (îndeplinire):

Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Apostolat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învăţături; îndeplinire cu abnegaţie a unei misiuni.


Asuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-şi) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.

2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele ce rezultă din ea.


Cauţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. caution, lat. cautio)

1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligaţii; garanţie.

2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.

3. (var.) cauție.


Comisar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.

2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.

3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.

4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).

5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.

6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.

7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.

8. comandant al unui comisariat militar.

9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.


Compensatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensatoire)

1. compensator.

2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.

3. daune ~ii = sumă de bani care se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligaţii.