Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (îndeplini + -[i]tor)
1. (persoană) care îndeplinește, realizează ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autocommande)
1. comandă care se declanșează automat la apariția unui eveniment, când anumite condiții sunt îndeplinite et cetera; comandă automată.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + declanșa)
1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exigible)
2. (jur.; despre obligaţii) care trebuie îndeplinit în orice caz.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. expiation, lat. expiatio)
1. acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiere.
2. ispășire a unei greșeli, fapte etc.
3. rit îndeplinit pentru a potoli mânia divină.
4. (var.) expiațiune, (înv.) espiație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minimal)
1. minim.
2. program (sau plan) ~ = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, ce trebuie îndeplinite în prima urgență; preț ~ = prețul cel mai mic cu care se poate vinde o marfă; artă ~ă = curent artistic care îmbină pictura cu sculptura, reducând totul la elementele esențiale (formele geometrice).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plan, lat. planus)
1. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat.
2. suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane.
3. s. n. suprafață netedă, plană.
4. suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă.
5. (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.
6. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc.
7. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc.
8. (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant.
9. mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional.
10. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă.
11. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită.
12. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată.
13. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor.