copios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. copieux, lat. copiosus)

1. bogat, abundent; îndestulat.

satisfăcător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (satisface + -/ă/tor)

1. îndestulător; mulțumitor.

neîndestulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + îndestulat)

1. care nu poate fi îndestulat, nesățios.

nesățios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sățios)

1. care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; neîndestulat.
2. care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; (prin ext.) lacom.
3. (despre mâncare) care nu satură.
4. (fig.) care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; (prin ext.) mistuitor, devorant.
5. (var.) (înv.) nesițios, (reg.) năsățios, (reg.) nesățos, (reg.) nisățos.