Rezultate secundare (îndrăzneț):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)
1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneţ.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)
1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brave)
1. viteaz, curajos, îndrăzneţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courageux)
1. plin de curaj; îndrăzneţ, viteaz, brav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paladin, it. paladino)
1. nobil care slujeşte la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri.
2. (fig.) om curajos, îndrăzneţ, cavaler (II, 1).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pindarique)
1. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat.
2. odă ~ă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcţii lexicale îndrăzneţe.