Dictionar

Rezultate secundare (îndrăzneț):

Argonaut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)

1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.

2. (fig.) navigator îndrăzneţ.

3. moluscă cefalopodă din mările calde.


Aventuros, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.

2. (despre oameni) înclinat se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.

3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.

4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).

5. plin de riscuri (ex. proiect ~).

6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.

7. predispus la aventuri amoroase.


Brav, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brave)

1. viteaz, curajos, îndrăzneţ.


Curajos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courageux)

1. plin de curaj; îndrăzneţ, viteaz, brav.


Paladin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paladin, it. paladino)

1. nobil care slujeşte la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri.

2. (fig.) om curajos, îndrăzneţ, cavaler (II, 1).


Pindaric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pindarique)

1. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat.

2. odă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcţii lexicale îndrăzneţe.