Parte de vorbire: s.f. Origine: (îneca + -ăciune)
1. acțiunea de a (se) îneca; (rar) înec.
2. greutate de a respira, sufocare; stare de sufocare.
3. (var.) (înv.) înnecăciune.
Parte de vorbire: s.f. (învechit) Origine: (neca + -ăciune)
1. greutate de a respira; stare de sufocare; înecăciune.