Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înfășura)
1. (matem.) curbă tangentă la fiecare dintre curbele unei familii de curbe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (înfășură + -[ă]tor)
1. cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înfășura + -ător)
1. care servește la înfășurare, care înfășoară.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT distortus; contortus; torquatus; tortus
2. FR tordu; contourné; détorqué; entortillé; contorté; tortillé
3. EN torsiv; contorted; twisted; distorted; coiled
4. DE verdreht; gedreht; gewunden; zusammengedreht; zusammengewunden; verschlungen; verschraubt
5. RU зaкрученный; скрученный; искривленный
6. HU csavarodott, csavart, sodort, egymásra csavarodott; becsavart
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bobinage)
1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bobine)
1. suport cilindric pe care se poate înfăşura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport şi firul, cablul etc. înfăşurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfăşurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducţie = transformator electric din două înfăşurări bobinate pe un singur miez de fier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Elektromagnet)
1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acţiunea unor curenţi electrici de conducţie.
2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfăşurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acţiunea curenţilor electrici ce străbat acel fir.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. falarica, fr. falarique)
1. (istorie) suliță romană antică înfășurată în câlți și smoală, care era aprinsă înainte de a fi aruncată; armă de aruncare în formă de săgeată, cu câlți și smoală aprinsă în vârf, care era lansată fie cu mâna, fie cu o mașină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frette)
1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare.
2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge.
3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. linceul, lat. linteolum)
1. bucată de pânză, în special cearșaf de pat; foaie de pânză în care este înfășurat trupul decedatului; giulgiu.