dalmatică
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)
1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani.
2. mantie de ceremonie a regilor Franței.
3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi.
4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă.