Rezultate secundare (înfăptui):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)
1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collaborer, lat. collaborare)
1. a participa la înfăptuirea unei acţiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera.
2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communisme)
1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică.
4. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. concomitance, lat. concomitantia)
1. coexistența mai multor fapte.
2. înfăptuire simultană a mai multor acțiuni; simultaneitate.
3. (var.) (înv.) concomitanță.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. effectuer, lat. effectuare)
1. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laxisme)
1. sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant, care susţine că în absenţa unei interdicţii, evidente, o acţiune poate fi înfăptuită, mai ales dacă există temeiuri bine determinate.