Dictionar

Rezultate secundare (înflăcăra):

înflăcărător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (înflăcăra + -[ă]tor)

1. care înflăcărează, stârnește entuziasm.


Ambala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.

2. a face un motor depăşească turaţia normală.

3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.

4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.


Anflama

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. enflammer)

1. a face pasiune pentru cineva (sau ceva); a se înflăcăra, a se pasiona.


Antrena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.

2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).

3. a trage după sine, a pune în mişcare.

4. refl. a se înflăcăra.


Appassionato

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. appassionato)

1. (muz.) cu pasiune şi înflăcărare.


Ardent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ardent, lat. ardens)

1. înflăcărat, înfocat, pasionat.

2. (despre nave) care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul.


Ardenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ardent)

1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.

2. (mar.) tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt.