Rezultate principale (înfrâna):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. infrenare)
1. tr. a pune frână (unui cal).
2. (fiz.) a stăvila; a domoli.
3. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân.
Rezultate secundare (înfrâna):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dompter)
1. a îmblânzi, a dresa un animal sălbatic; (fig.) a înfrâna, a stăpâni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. effréné)
1. neînfrânat, nestăpânit; fără măsură, excesiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. frenatio)
1. acțiunea de a (se) înfrâna; înfrânare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incontinence, lat. incontinentia)
1. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe sau acţiuni.
2. (fig., fam.) logoree, limbuţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétention, lat. retentio)
2. reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie.
3. (fig.) stăpânire, înfrânare.
4. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă.
5. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
6. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale.