Dictionar

BRONTO-, -brontă

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)

1. „tunet, trăsnet, înfricoşător”.
 

formidolos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. formidolosus)

1. (livr.) înfricoşător, înspăimântător.
2. fricos.
 

înspăimântător

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înspăimânta + -ător)

1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.