Dictionar

Rezultate secundare (înfricoşa):

Alarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alarmer)

1. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta.

2. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1).


BRONTO-, -brontă

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)

1. „tunet, trăsnet, înfricoşător”.


Coşmar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couchemar)

1. vis cu senzaţii de apăsare şi de înăbuşire, vis urât; viziune înfricoşătoare, obsesie.

2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.


Formidolos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. formidolosus)

1. (livr.) înfricoşător, înspăimântător.

2. fricos.


Intimida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimider)

1. tr. a impresiona puternic (pe cineva).

2. a face pe cineva devină timid.

3. a insufla cuiva teamă, frică; a înfricoșa, a speria.

4. a folosi intimidarea.

5. refl. a deveni timid.

6. a simți teamă, frică etc.; a se speria.

7. tr., refl. a tulbura pe cineva, a-l umple de jenă, confuzie; a (se) încurca, a (se) zăpăci.


Teroriza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. terroriser)

1. a ţine sub teroare; a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta.

2. a inspira o frică foarte puternică; a face trăiască cu frică.

3. a supune unui regim de teroare.