Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caverneux, lat. cavernosus)
1. cu caverne; spongios, poros.
2. corpi ~oşi = formaţii din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecţiei.
3. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbuşit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décolmatage)
1. acțiunea de a decolmata și rezultatul ei; decolmatare, decolmatat.
2. curățare a canalelor, bazinelor etc. de depuneri sau diverse materiale.
3. acțiune fizică, chimică sau biologică exercitată asupra unui orificiu înfundat, sistem de filtrare etc. pentru a-i restabili total sau parțial permeabilitatea inițială.
4. (antonime) colmataj, colmatare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piston)
1. organ de mașină, cilindru înfundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o mișcare rectilinie, alternativă, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic în energie mecanică sau invers, la pompe, compresoare etc.
2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alamă, cu ajutorul căruia, mărindu-se lungimea coloanei de aer, se coboară înălțimea sunetului emis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bubui + -tură)
1. zgomot scurt, înfundat și puternic; bubuit; împușcătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. bubui)
1. faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuit, bubuitură.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (formație onomatopeică)
1. cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.