Dictionar

îngrășământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. engraissement)

1. produs natural sau sintetic, mineral sau organic, propriu a fertiliza solul.
 

îngrășământ chimic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stercus chimicus; stercus artificiale
2. FR engrais chimique
3. EN fertilizer
4. DE Kunstdünger
5. RU химическое удобрение
6. HU műtrágya
 

îngrășământ natural; bălegar; gunoi de grajd

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stercus; stercoris
2. FR fumiér; fumière; engrais organique
3. EN dung; stablemanure
4. DE Stalldung (organischer Dünger)
5. RU нaвоз
6. HU szerves trágya, istállótrágya
 

îngrășare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îngrășa)

1. acțiunea de a (se) îngrășa; îngrășat.
2. creștere în greutate.
3. hrănire a unui animal pentru a deveni gras; (prin ext.) hrănire.
4. fertilizare a unui teren prin folosirea îngrășămintelor.
5. (var.) îngrășere.
 

îngrășață

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (îngrășa + -eață)

1. creștere în greutate; îngrășare, îngrășat.
 

agrochimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrochimie)

1. știință care studiază interacțiunile dintre substanțele chimice, microorganisme și plantele superioare.
2. chimie aplicată la nevoile agriculturii pentru producerea de îngrășăminte, pesticide, erbicide etc.
 

amofos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammophos, germ. Ammophos)

1. îngrășământ chimic complex, ușor solubil, din azot și anhidridă fosforică.
 

amofosca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammophoska)

1. îngrășământ chimic complex, care conține azot, fosfor și potasiu.
 

apatit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr apatite)

1. fosfat natural de calciu, îngrășământ agricol.
 

azotobacterin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotobactérin)

1. îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen.
 

azotogen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Azotogen)

1. îngrășământ bacterian care conține microorganisme (azotobacterii); azotobacterul absoarbe azotul din atmosferă și îl transformă într-o formă care poate fi ușor absorbită de plante; azotobacterin.