Dictionar

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
 

beatnic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită.
 

bonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonne, germ. Bonne)

1. femeie angajată ca îngrijitoare la copii; guvernantă.
 

coafa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coiffer)

1. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor.
 

cochet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coquet)

1. care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care dorește să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguț, îngrijit, grațios.
 

curabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curable, lat. curabilis)

1. care poate fi vindecat, îngrijit.