Dictionar

îngrozire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îngrozi)

1. acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; (producere sau) resimțire a unui sentiment de groază, spaimă.
2. (înv.) amenințare.
 

monstruos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monstrueux, lat. monstruosus)

1. hidos, pocit; anormal.
2. rău, oribil, îngrozitor.
3. uriaș, colosal.
 

oripila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. horripiler, lat. horripilari)

1. a înfiora, a îngrozi.
2. (fig.) a exaspera.
 

oripilant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horripilant)

1. înfiorător, îngrozitor.
 

panica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paniquer)

1. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi.
2. refl. a-și pierde capul.
 

teribil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. terrible, lat. terribilis)

1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor.
2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav.
3. (adv.) foarte, extrem de...
 

terifia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. terrifier)

1. a îngrozi, a înspăimânta; a băga în sperieți.