Dictionar

Rezultate principale (înlănţuire):

înlănțuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înlănțui)

1. acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei; înșiruire, succesiune de lucruri legate între ele.

2. cuprindere a cuiva în brațe; strângere de jur-împrejur a unui obiect.

3. așezare în rând a obiectelor legându-se unul de altul ca verigile unui lanț; înlănțuit.

4. legare în lanțuri.

5. (figurat) seducere.

6. (deducere sau) succedare logică.


Rezultate secundare (înlănţuire):

Amplificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)

1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.

2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.


Angrenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engrenage)

1. mecanism, sistem de roţi dinţate care se angrenează unele în altele.

2. (fig.) înlănţuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.


Anşeneu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enchaîné)

1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănţuire.


Axiomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.

2. metodă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme).

3. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie.


Concatenaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concaténation, lat. concatenatio)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănţuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.

2. (lingv.) înlănţuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănţuire de elemente constitutive (cauze şi efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.


Conexiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexion, lat. conexio)

1. legătură, înlănţuire; intercondiţionare între obiecte, fenomene şi procese; raport reciproc, relaţie de conexitate; concatenaţie.

2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacţiune şi condiţionare reciprocă a obiectelor şi fenomenelor în mişcare din univers; ~ inversă = feedback.

3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.

4. conectare.