Rezultate principale (înlănţuire):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înlănțui)
1. acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei; înșiruire, succesiune de lucruri legate între ele.
2. cuprindere a cuiva în brațe; strângere de jur-împrejur a unui obiect.
3. așezare în rând a obiectelor legându-se unul de altul ca verigile unui lanț; înlănțuit.
6. (deducere sau) succedare logică.
Rezultate secundare (înlănţuire):
Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)
1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.
2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engrenage)
1. mecanism, sistem de roţi dinţate care se angrenează unele în altele.
2. (fig.) înlănţuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enchaîné)
1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănţuire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiomatique)
1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.
2. metodă ~ă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme).
3. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concaténation, lat. concatenatio)
1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănţuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănţuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănţuire de elemente constitutive (cauze şi efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexion, lat. conexio)
1. legătură, înlănţuire; intercondiţionare între obiecte, fenomene şi procese; raport reciproc, relaţie de conexitate; concatenaţie.
2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacţiune şi condiţionare reciprocă a obiectelor şi fenomenelor în mişcare din univers; ~ inversă = feedback.
3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.
4. conectare.