Parte de vorbire: I. adj.; II. s.m.f., s.n.
Origine: (înlocui + -tor)
1. I. care înlocuiește, care ține locul, care se substituie.
2. II. persoană sau produs, material etc. care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidolyse)
1. operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. albitisation)
1. (geol.) înlocuirea parțială sau completă a feldspatului plagioclaz preexistent sau a feldspatului alcalin cu albit; transformare a feldspaţilor în albite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (algebră + logică)
1. încercare de a înlocui operaţiile logice cu semne şi calcule.