Dictionar

înmagazina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. emmagasiner)

1. a depozita într-o magazie (mărfuri, cereale etc.).
2. a acumula (cunoștințe, energie etc.).
 

acumula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accumuler, lat. accumulare)

1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
 

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul.
 

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

cisternă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. cisterna)

1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide.
2. vagon de cale ferată cu un asemenea recipient.
3. rezervor (subteran) pentru înmagazinarea apei sau a altor lichide.
4. (anat.) spațiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian.
 

condensator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condensateur)

1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.
 

gazometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gazomètre)

1. aparat pentru măsurarea contității de gaze care străbat o conductă.
2. rezervor pentru înmagazinarea și distribuirea gazelor sub presiune constantă.