Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)
1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catafalque, germ. Katafalk)
1. postament pe care se aşază sicriul unui mort până la înmormântare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + tanatologie)
1. disciplină etnologică având ca obiect de studiu riturile de înmormântare ale unui popor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhumation)
1. acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; actul de a dezgropa ceea ce a fost îngropat; exhumare.
2. acțiunea de a dezgropa un cadavru, de a-l scoate din locul său de înmormântare.
3. (geol.) dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate.
4. (figurat) acțiunea de a găsi sau de a scoate la iveală lucruri vechi sau nefolosite; acțiunea de a scoate din uitare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. funèbre, lat. funebris)
1. de înmormântare.
2. marş ~ = marş solemn care se execută de obicei la înmormântări.
3. trist, jalnic; lugubru, sinistru.