Rezultate secundare (înnăscută):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dotation, lat. dotatio)
1. capacitate înnăscută care face posibile performanţe; dotare (2).
2. mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f. (învechit)
Origine: (fr. génétiste)
1. I. referitor la genetism, teorie conform căreia o capacitate nu este înnăscută, ci dobândită prin educație.
2. care profesează genetismul, este relativ la genetism.
3. privitor la genetică sau la geneticieni.
4. II. adept al genetismului.
5. specialist în genetică; genetician.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. nativiste)
1. I. referitor la nativism, teorie care consideră că percepția spațiului și timpului este înnăscută și nu dobândită treptat.
2. II. adept al nativismului.