OK
X
afolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affolé)
1.
înnebunit,
ieșit
din
minți,
care
și-a
pierdut
cumpătul
din
pricina
unei
emoții
violente
(de
frică,
de
durere).
aliena
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)
1.
tr.
(jur.)
a
înstrăina
un
bun
(prin
vânzare,
cesiune).
2.
refl.
(fig.)
a
deveni
ostil
societății,
a
se
simți
izolat.
3.
a
înnebuni.
deraia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dérailler)
1.
(despre
tren,
tramvai,
metrou)
a
sări
de
pe
șine.
2.
(fig.)
a
devia
de
la
subiect,
a
divaga.
3.
(p.
ext.)
a
ieși
din
normal;
a
înnebuni,
a
se
sminti.
detraca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. détraquer)
1.
refl.
a
înnebuni,
a
se
sminti,
a
se
țicni.
2.
(despre
mașini)
a
se
defecta.
exasperant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exaspérant)
1.
care
exasperează;
înnebunitor.
panica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. paniquer)
1.
tr.
(fam.)
a
înnebuni,
a
scoate
din
minți,
a
îngrozi.
2.
refl.
a-și
pierde
capul.