Dictionar

cașet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachet)

1. carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecții predate.
3. (filat.) plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.
 

corectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Korrektur, lat. corectura)

1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.
2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.
 

excelsior

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. excelsior, comparativ al lui excelsus)

1. latinism care înseamnă „mai sus, mai înalt”.
 

exulcerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exulcération)

1. (med.) ulcerație superficială, ușoară, a pielii sau a mucoaselor (care înseamnă începutul unui ulcer).
 

insignifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insignifiant)

1. care nu înseamnă nimic; neînsemnat.
 

post-mortem

Parte de vorbire:  adv., adj. invar.  
Etimologie: (lat. post-mortem)

1. expresie latină care înseamnă „după moarte”.
2. (antonim) ante-mortem.