conta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contare, fr. compter)

1. a se bizui (pe), a se încrede (în).
2. a avea valoare, însemnătate.
3. a înregistra conturile (1).

doctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

1. titlu științific conferit doctoranzilor în urma susținerii examenelor și a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.

epopee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épopée, gr. epopoiia)

1. poem epic în versuri, de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebită însemnătate pentru viața unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare; epos.
2. șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase.

gravitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravité, lat. gravitas)

1. însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță excepțională.
2. seriozitate, severitate.

importanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. importance)

1. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate.
2. a-și da ~ = a se îngâmfa, a-și da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut.

indiferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indifférent, lat. indifferens)

1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes.
2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător.
3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel.