Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. insignare)
1. tr. a face un semn distinctiv.
4. intr. a avea un anumit înţeles; a marca.
5. (despre cuvinte) a avea accepţia de...
6. a avea o anumită importanţă, valoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adnotare)
1. a face însemnări pe marginea unui text.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)
1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. adnotator)
1. cel care adnotează, care face note sau însemnări pe marginea unui text.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agenda)
1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notiţe referitoare la anumite date.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)
1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.
2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.
3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.
4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. argutie, lat. argutia)
1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.
2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.