OK
X
adnotare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adnota)
1.
acțiunea
de
a
adnota
și
rezultatul
ei.
2.
notă
explicativă,
însemnare
pe
marginea
unui
text;
adnotație.
colofon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. colophon, gr. kolophon)
1.
însemnare
la
sfârșitul
unei
cărți
în
epoca
manuscriselor
și
a
incunabulelor,
date
privind
tipograful,
data
și
locul
unde
e
lucrat,
autorul
și
titlul
lucrării.
înregistrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (înregistra)
1.
acțiunea
de
a
înregistra;
însemnare,
înscriere.
2.
unitate
de
informație
care
poate
fi
distinsă
într-un
anumit
context.
notație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. natation, lat. notatio)
1.
însemnare,
înregistrare,
notă.
2.
sistem
de
semne
convenționale
pentru
a
exprima
datele
dintr-un
domeniu;
notare.
3.
~
muzicală
=
sistem
de
reprezentare
grafică
a
sunetelor
muzicale
și
a
diferitelor
raporturi
dintre
ele.
notă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)
1.
scurtă
însemnare
scrisă;
indicație,
comentariu,
remarcă
(în
scris).
2.
articol
publicistic
de
proporții
reduse.
3.
adnotare
la
un
text,
care
cuprinde
lămuriri
sau
informații
asupra
unei
probleme
ridicate
de
acel
text.
4.
aspect,
nuanță
caracteristică,
trăsătură
particulară.
5.
a
fi
în
~
=
a
se
potrivi
unei
situații;
a
forța
~a
=
a
exagera.
6.
element
component
caracteristic
unei
noțiuni.
7.
calificativ
(în
cifre)
prin
care
se
apreciază
cunoștințele,
lucrările
unui
elev,
unui
student
etc.
8.
comunicare
diplomatică
scrisă,
adresată
de
un
guvern
altui
guvern,
cu
privire
la
anumite
probleme
etc.
9.
înscris
care
cuprinde
indicarea
sumelor
pe
care
trebuie
să
le
achite
cineva.
10.
semn
convențional
pentru
reprezentarea
grafică
a
sunetelor
muzicale;
sunetul
corespunzător.
notiță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. notice)
1.
însemnare
scurtă.
2.
(pl.)
scurte
însemnări
după
un
curs,
o
lecție
etc.