Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insérer, lat. inserare)
1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un şir de numere, ca informaţie într-un ziar sau ca material în masa altui material.
2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaş din interiorul altei piese.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + insera, cf. fr. réinsérer)
1. a insera ceva din nou undeva.
2. a asigura o nouă integrare socială unei persoane cu handicap sau unui fost deținut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coulicule)
1. tulpiniţă a embrionului, pe care sunt inserate cotiledoanele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cauliflore)
1. (bot.) care prezintă cauliflorie.
2. (despre flori) care sunt înserate direct pe tulpină sau pe ramuri.
3. (despre arbori) care mai întâi înflorește și apoi înfrunzește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décurrent, lat. decurrens)
1. (despre frunze) cu limbul prelungit şi pe organul pe care e înserat (peţiol sau tulpină).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épigyne)
1. (despre elemente florale) inserat deasupra ovarului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. exsiccata)
1. colecţie de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu şi inserate într-un ierbar.