Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appropriable)
1. care poate fi apropriat, însușit; transferabil altui proprietar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchétique)
1. metodă ~ă = formă a metodei conversaţiei, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoştinţele însuşite înainte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infus)
1. (despre cunoştinţe, virtuţi) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însuşite; înnăscut.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. memoria)
1. capacitate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit anterior.
2. amintire.
3. amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri.
4. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informațiile; memorator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plagiat)
1. plagiere.
2. lucrare însuşită de la altcineva şi prezentată drept creaţie personală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reproduce)
1. acţiunea de a (se) reproduce; reproducţie.
3. (concr.) imitaţie fidelă a unei opere de artă.
4. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoştinţe însuşite anterior.