Rezultate principale (întâietate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întâi + -ătate)
1. însușirea de a fi primul; prioritate.
2. (expr.) a avea (sau a da) ~ = a avea (sau da) prioritate.
Rezultate secundare (întâietate):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)
1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préférer)
1. a alege între două sau mai multe posibilităţi, a da întâietate unei situaţii, unei persoane; a avea predilecţie.
2. de ~t = preferabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prévaloir, lat. praevalere)
1. intr. a avea întâietate, preponderenţă; a predomina.
2. refl. a se folosi, a face uz de ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. primer)
1. a avea întâietate, a fi pe primul plan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. primatus, fr. primat)
1. întâietate, primordialitate; superioritate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. primordialité)
1. faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate.
2. stare, situație primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva.