Dictionar

amical, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv., III. s.n.  
Etimologie: (fr. amical, lat. amicalis)

1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prietenește.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
 

baricentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barycentre)

1. punct de aplicație al rezultantei forțelor de presiune; centru de greutate.
2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi.
 

bregmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bregma)

1. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal.
 

cacofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)

1. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism.
 

clinoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clinoïde)

1. (anat.) în formă de pat.
2. (med.) se spune despre apofizele osului sfenoid, a căror întâlnire constituie un fel de pat, șaua turcească.
 

coliziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict.
2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse.
3. (fig.) încăierare, confruntare.
4. abordaj.
5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.