Dictionar

arierație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arriération)

1. (med.) starea unui copil sau adult întârziat în dezvoltarea intelectuală și psihologică; înapoiere mintală.
 

bradiestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyesthésie)

1. percepere întârziată a senzațiilor.
 

discondroplazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyschodroplasie)

1. tulburare a creșterii constând dintr-o osificare întârziată a cartilajelor.
 

imediat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)

1. I. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (prin ext.) de primă urgență.
2. care urmează sau precede fără interval.
3. II. imediat, fără intermediar; neîntârziat, numaidecât, îndată.
4. (antonime) mediat, tardiv.
 

infernal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infernal. lat. infernalis)

1. de (din) infern.
2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.
3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.
4. mașină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.
 

oligofrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oligophrénie)

1. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală.