Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)
1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.
2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.
3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.
4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).
5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).
6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (lat. cunctator)
1. (persoană) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere.
2. (persoană) care întârzie sau zăbovește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilation, lat. dilatio)
1. (jur.) întârziere, amânare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. hystérési-, cf. gr. hysteresis „lipsă”)
Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)
1. I. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (prin ext.) de primă urgenţă.
2. care urmează sau precede fără interval.
3. II. imediat, fără intermediar; neîntârziat, numaidecât, îndată.