Dictionar

Chulo

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sp. chulo)

1. (tauromahie) toreador care luptă pe jos, pentru a întărâta taurul cu o pelerină roșie.


Provocator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.

2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.

3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.

4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană comită un act ilegal.

5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.

6. (var.) provocător.

7. (antonime) conciliator, pacificator.


Hărțui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (harță + -ui)

1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.

2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.

3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.

4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.

5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.

6. (var.) a hârțui.


Asmuțitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asmuți + -[i]tură)

1. îndemnare a câinilor atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor; asmuțire.

2. strigăt prin care se asmut câinii; asmuțătură.

3. (var.) asmuțătură, azmuțătură, azmuțitură.


Asmuțire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asmuți)

1. acțiunea de a asmuți.

2. îndemnare a câinilor atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor.

3. (fig.) instigare a cuiva la acțiuni violente.

4. (fig.) incitare la ceartă sau revoltă.

5. (fig.) excitare.

6. (sin.) asumuțare, asumuțat.

7. (var.) asmuțare, azmuțire.


Asmuțit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (asmuți)

1. (despre câini) care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal; întărâtat.

2. (fig.; despre oameni) instigat la violență.

3. (fig.; despre oameni) incitat la ceartă.

4. (fig.; despre oameni) revoltat.

5. (fig.) excitat.

6. (var.) azmuțit.