Rezultate secundare (întărit):
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. alcazar)
1. palat întărit, de origine maură, în Spania.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analeptique, gr. analeptikos)
1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assedio)
1. încercuire cu forţe armate a unui oraş, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.
2. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + izotermă)
1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barricade)
1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacaţi de loviturile atacatorilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastille)
1. (în evul mediu) construcţie dintr-un sistem de fortificaţii.
3. (fig.) închisoare, cetăţuie fortificată; simbol al puterii arbitrare.