Dictionar

întocmire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întocmi)

1. acțiunea de a întocmi și rezultatul ei.
2. așezare frumos, în ordine; orânduire, orânduială.
3. dispunere într-un anumit fel; potrivire.
4. elaborare, compunere, alcătuire.
5. înfăptuire întocmai cum trebuie.
6. (înv.) organizare cu caracter social-politic; regim.
7. (var.) întogmire.
 

arpentaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arpentage)

1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi.
2. tehnica măsurării și evaluării suprafețelor de teren.
 

chitanțier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (chitanţă + -ier)

1. carnet sau registru cu foi detașabile, pentru întocmirea chitanțelor; carnet de chitanțe.
 

contabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. contabilità, fr. comptabilité)

1. știință care studiază evidența contabilă.
2. determinarea detaliată a cheltuielilor și încasărilor de debite și credite.
3. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi; evidență contabilă.
4. serviciul responsabil cu întocmirea conturilor; secție, birou într-o unitate economică unde se face evidența contabilă.
5. (prin ext.) determinarea detaliată a lucrurilor care nu sunt evaluate în bani; numărătoare exactă.
6. (var.) comptabilitate.
 

fitogeografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phytogéographie)

1. studiul distribuției plantelor pe suprafața pământului și cauzele acestei distribuții; geobotanică.
2. ~ floristică = întocmirea catalogului de forme vegetale ale unei regiuni.
 

formație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formation, lat. formatio)

1. întocmire, organizare; constituire.
2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne.
3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv.
4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.).
5. pregătire într-un domeniu.
 

formularistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (formular + -istic/ă/)

1. adj. referitor la formularistică.
2. s. f. activitatea de întocmire a formularelor.