complet; întreg

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT completus
2. FR complet; entier
3. EN complete; perfect; thorough
4. DE vollständig; vollzählig
5. RU зaвершенный; полный
6. HU teljes, hiánytalan

întregime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întreg + -ime)

1. calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.
2. (concret.) ansamblul elementelor care constituie un tot.
3. (figurat) sănătate.
4. deplinătate a facultăților mintale.
5. (loc. adv.) în ~ = cu totul, de tot, complet.
6. (înv.) (loc. adv.) cu ~ = cu înțelepciune.
7. (expr.) mai ~a = mai tot, aproape tot.

întregitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (întregi + -tor)

1. (persoană) care întregește, care reface unitatea a ceva.
2. (persoană) care completează sau recompune ceva.

tot; întreg

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT totus
2. FR tout; entière
3. EN all; entire
4. DE ganz; völlig
5. RU весь; цельный
6. HU teljes; egész

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

alicotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliquote)

1. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg.

alicuantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliquante)

1. parte ~ = mărime care nu este cuprinsă de un număr exact de ori într-un întreg.

alomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allomorphosis)

1. alometrie privind relațiile dintre o parte și întreg, sau dintre o parte și o alta a întregului din seriile structurale ale organismului.

amputație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)

1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.
2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.
3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.
4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.
5. (var.) (înv.) amputațiune.

aneantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.
2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.