întregime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întreg + -ime)

1. calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.
2. (concret.) ansamblul elementelor care constituie un tot.
3. (figurat) sănătate.
4. deplinătate a facultăților mintale.
5. (loc. adv.) în ~ = cu totul, de tot, complet.
6. (înv.) (loc. adv.) cu ~ = cu înțelepciune.
7. (expr.) mai ~a = mai tot, aproape tot.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

aneantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.
2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

bazaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basaltique)

1. care este format în întregime sau parțial din bazalt.
2. care se referă la sau care amintește de bazalt.
3. organe ~e = formațiuni vulcanice, sub formă de prisme poligonale (predominant hexagonale), care se formează prin fracturarea progresivă a rocii în timpul răcirii relativ lente a bazaltului.

carpetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carpette)

1. covor mic care nu acoperă în întregime o cameră; covoraș.

complet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârșit, deplin.
2. opere ~e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor.
3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
4. adv. în întregime, cu desăvârșire.
5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință.
6. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem.
7. compleu.