Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. interrupteur)
1. adj. care întrerupe.
2. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutateur)
1. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea reţelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; şaltăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contacteur)
1. întrerupător care închide un circuit electric sub acţiunea unei comenzi exterioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interrupteur)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rupteur)
1. întrerupător care deschide şi menţine deschis un circuit electric, sub acţiunea şi pe durata exercitării unei comenzi din exterior.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Schalter)
1. (tehn.) dispozitiv al cărui scop este întreruperea unui circuit electric și a fluxului de curent; dispozitiv pentru a porni și opri curentul electric sau a direcționa fluxul acestuia; întrerupător electric, comutator.