Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/acharner)
1. tr., refl. a (se) îndârji, a (se) înverşuna, a se) pasiona.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. fiero)
1. (muz.) impetuos, cu înverşunare; cu mândrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incarnat, it. incarnato)
1. adj. care a luat formă materială; întrupat.
2. (fig.) înverşunat, pasionat.
3. adj., s. n. (de) culoarea cărnii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréductible)
1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat.
2. (fig.) de neîmpăcat, înverşunat; necruţător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstruction, lat. obstructio)
1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație.
2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară).
3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace.
4. acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească.