Rezultate secundare (învoire):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. corsaro, fr. corsaire)
1. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. exeat, să iasă)
1. învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieşi din dieceza sa.
2. (fam.) învoire dată cuiva de a pleca; concediere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. permis)
1. autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, o anumită activitate, poate beneficia de anumite drepturi etc.
2. autorizație oficială scrisă eliberată de administrație; permisiune scrisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permission, lat. permissio)
1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviinţare.
2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar.
3. figură de stil prin care vorbitorul mărturiseşte că se află la discreţia preopinentului.