Dictionar

înzestrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înzestra)

1. acțiunea de a înzestra și rezultatul ei; înzestrat.
2. acordare a unui bun, a unei surse de venituri etc.
3. dotare a unei instituții, a unei întreprinderi etc. cu cele necesare.
4. oferire de zestre unei fete când se căsătorește.
5. (fig.) dotare a unei persoane cu anumite calități.
6. (fig.) sumă de calități; capacitate, talent.
 

înzestrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înzestra)

1. care a primit zestre.
2. prevăzut cu cele necesare.
3. (fig.) dotat cu calități deosebite, talentat.
4. (antonim) neînzestrat.
 

artist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artiste, it. artista)

1. persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei.
2. persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa.
3. actor.
 

canalifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canalifère)

1. (anat.) înzestrat cu canale, cu vase.
 

canaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canaliser)

1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.
2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.
3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere.
4. a deschide un vas anatomic obstruat.
 

capabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capable, lat. capabilis)

1. înzestrat; destoinic; valoros.
2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.
3. (jur.) care are capacitate civilă.
 

chelifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chélifère)

1. adj. înzestrat cu gheare sau cu clești.
2. s. n. specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; scorpionul de cărți.
 

cirifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cirrifère)

1. (despre plante) înzestrat cu peri țepoși sau cârcei.