OK
X
claudica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. claudiquer, lat. claudicare)
1.
a
șchiopăta.
2.
a
călca
nesigur,
a
se
împletici;
a
șovăi.
(fig.)
a
nu
fi
cum
trebuie,
a
se
clătina.
claudicant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. claudicant)
1.
care
șchiopătează,
care
indică
o
claudicație;
șchiop.
claudicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. claudication, lat. claudicatio)
1.
boală
provocată
de
o
circulație
arterială
defectuoasă,
ca
urmare
a
scurtării
sau
alungirii
picioarelor;
șchiopătat.
alicnire
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (alicni)
1.
șchiopătare
ușoară,
abia
vizibilă;
(înv.,
reg.)
alinat,
(reg.)
alintare.
alicni
Parte de vorbire:
vb. intr. (regional)
Etimologie: (necunoscută)
1.
a
șchiopăta
puțin;
(înv.,
reg.)
a
alina,
(reg.)
a
alinta.
alicnit, -ă
Parte de vorbire:
I. adj. (reg.), II. s.n. (reg.)
Etimologie: (alicni)
1.
I.
care
șchioapătă
abia
vizibil;
(înv.,
reg.)
alinat,
(reg.)
alintat.
2.
II.
șchiopătare
abia
vizibilă;
(reg.)
alicnire.