Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (bg. седянка)
1. șezătoare la țară în serile de iarnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc, germ. Bank)
1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. distraire)
1. a abate gândul, atenţia cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lancinant)
1. (despre dureri) care se manifestă prin junghiuri şi zvâcnituri.
2. (fig.) care turmentează, obsedează sau deranjează în mod persistent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsédant)
1. care obsedează; care chinuiește mintea (simțurile) cu prezența sa continuă; chinuitor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl., fr. spin, lat. spinus „prun sălbatic”)
1. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare şi al cuantelor.
2. organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe.
3. a sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) ~i = a fi neliniștit, nerăbdător.
4. a fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva.
5. nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini.
6. spec. plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides).
7. parte în formă de spin a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia.
8. știft.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. tripode)
1. s. n. (ant.) scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea Sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo.
2. trepied.
3. (mat.) macara din trei picioare reunite la partea de sus.
4. adj. catarg ~ = catarg metalic cu trei picioare, pe unele bastimente moderne.