Dictionar

Rezultate principale (şedinţă):

şedinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. séance)

1. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme.

2. fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc.


Rezultate secundare (şedinţă):

Reşedinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. résidence)

1. sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidenţă.

2. locul în care locuieşte temporar cineva.


Audienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)

1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.

2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.

3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.

4. acceptare (entuziastă) a ceva.

5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.


Capitală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitale)

1. oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat.


Castel

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)

1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.

2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.

3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.


Congregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal

2. ramură a unui asemenea ordin.

3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.

4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.

5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.

6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.


Consfătuire

Parte de vorbire: s.
Origine: (consfătui)

1. acţiunea de a se consfătui.

2. şedinţă de lucru în care se discută probleme de interes comun.


Consiliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povaţă, sfătuire.

2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.

3. şedinţă a unui astfel de colectiv.

4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.

5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.