Dictionar

șemineu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cheminée)

1. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin.
 

fumivor, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. fumivore)

1. I. care absoarbe fumul (ex. șemineu ~).
2. II. dispozitiv la unele focare de cazan pentru a activa tirajul și a preveni producerea de fum; aparat care absoarbe fumul.