OK
X
șemineu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cheminée)
1.
sobă
joasă,
mare,
zidită
în
perete,
cu
vatra
larg
deschisă;
cămin.
fumivor, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. fumivore)
1.
I.
care
absoarbe
fumul
(ex.
șemineu
~).
2.
II.
dispozitiv
la
unele
focare
de
cazan
pentru
a
activa
tirajul
și
a
preveni
producerea
de
fum;
aparat
care
absoarbe
fumul.