Rezultate secundare (şovăi):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claudiquer, lat. claudicare)
1. a şchiopăta.
2. a călca nesigur, a se împletici; a şovăi. (fig.) a nu fi cum trebuie, a se clătina.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. dubitare)
1. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a şovăi.
2. tr. (rar) a pune la îndoială.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hésiter, lat. haesitare)
1. intr., tr. a sta la îndoială, a şovăi, a se codi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hésitant)
1. care ezită; şovăitor, nehotărât.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferme)
1. neclintit, hotărât, neşovăitor; sigur, tare.
2. (despre contracte, înţelegeri) încheiat în termeni precişi.
3. fix.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. flotter)
1. tr. a îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid.
3. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă.